OBIECTIVE

1. Clarificarea conceptelor operaţionale mobilizate in cercetare: împrumut, neologism, neonim. Cercetarea noastră îşi propune sa rezolve o problemă spinoasă, aceea privind durata statutului de neologism al unui cuvânt în limbă, dat fiind ca definiţiile româneşti evidenţiază insuficient diferenţa specifică dintre caracterizări de tipul: nou – recent - de curând. Limba este un sistem; orice cuvânt împrumutat a fost cândva neologic.

2. Prezentarea sistematizată, analitică si critică a contribuţiilor lingviştilor români la descrierea domeniului, cu relevarea principalelor direcţii de cercetare şi deschiderea de noi piste. Ne propunem, în acest cadru, să facem o sinteza a lucrărilor de specialitate româneşti in problema împrumuturilor de origine franceză, pentru a reliefa următoarele aspecte:

(i) importanta acestor împrumuturi, atât denotative cat si conotative şi funcţiile lor;
(ii) statisticile care pun în evidenţă importanţa influenţei franceze în lexicul limbii române, în vocabularul general şi în cel specializat, în sincronie sau in diacronie;
(iii) frecvenţa elementului francez în raport cu împrumuturile făcute din alte limbi, romanice sau neromanice;
(iv) principalele domenii de pătrundere a cuvintelor de origine franceză;
(v) tipurile de etimologie întâlnite;
(vi) adaptarea şi integrarea fonetică si morfosintactică a acestor împrumuturi.

3. Sistematizarea si tipologia soartei împrumuturilor româneşti din franceză, din punct de vedere al sensului, pentru a folosi termenii propuşi de Maria Iliescu (2002-2003). Ne vom opri în cercetarea noastră asupra unor aspecte lingvistice speciale, neglijate de majoritatea lucrărilor de specialitate. De cele mai multe ori, lingviştii români prezintă numai etimologia, calificând cuvântul ca împrumut din franceză, dar neglijând aspecte esenţiale privind semantismul cuvintelor pe care româna, în calitate de limbă receptoare, le-a primit din franceză.